Conferința Științifică Internațională „Crimele comunismului și memoria victimelor regimurilor totalitar-comuniste: probleme, realizări, perspective de cercetare” este organizată în data de 19 octombrie 2018, în cadrul Programului de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”, de către Universitatea de Stat din Moldova în cooperare cu Institutul de Istorie al MECC, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Muzeul Ocupației și Luptei pentru Libertate a Poporului Lituanian din Vilnius, Fundația Academia Civică și Complexul Memorial din Sighetu-Marmației (România).
Cercetători din România, Lituania și Republica Moldova vor prezenta comunicări cu rezultatele investigațiilor științifice și vor pune în discuție problemele istoriei și memoriei regimurilor totalitar-comuniste în estul Europei. Pe parcursul conferinței se vor forma parteneriate pentru proiecte și rețele internaționale de cercetare. Concluziile reuniunii științifice vor fi prezentate opiniei publice, în cadrul unei declarații pentru presă. Muzeul Național de Istorie a Moldovei în cooperare cu echipa de cercetare a programului de stat va deschide expoziția foto-documentară „Razboi dupa razboi: rezistenta antisovietica in Lituania in 1944-1953” a Muzeului Ocupației și Luptei pentru Libertate a Poporului Lituanian din Vilnius.
Importanța și necesitatea activităților propuse
Cel de-al Doilea Război Mondial, care de-facto în estul Europei a început cu semnarea anexei secrete al Pactului Ribbentrop-Molotov, a rămas în istoria universală un fenomen regretabil, care, pe lângă imensul dezastru și suferințele pe care le-a produs, a avut drept consecință și extinderea regimului totalitar-comunist în estul Europei. În 1940, la iniţiativa autorităţilor staliniste, a fost creată, iar în 1944 – reînființată, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Puterea sovietică, instaurată în regiune, în acest fel a pus în practică un plan criminal, menit să deturneze structura social-economică și culturală a regiuni, căzute sub ocupație – una din cele mai odioase crime comise de regimul totalitar-comunist contra populației RSS Moldovenești fiind Foametea din anii 1946-1947.
Numeroase studii, culegeri de documente, memorii ale martorilor oculari reflectă amploarea acestei tragedii din istoria populației din spațiul Pruto-nistrean. Timp îndelungat, victimele deportărilor staliniste au evitat să vorbească despre această experiență de viață, trecând sub tăcere perioada dată din viaţa lor. Or, reabilitarea oficială şi recunoașterea publică a statutului de victimă a deportărilor i-a îndreptăţit în faţa istoriei, redând astfel voce unei întregi comunități de memorii anterior condamnate la tăcere de discursul oficial. În cazul celor condamnați de autoritățile sovietice la foamete, statutul public al acestor persoane rămâne incert: recunoașterea la nivelul memoriei și conștiinței colective a crimei săvârșite de structurile statului sovietic nu este instaurat fundamental în conștiința colectivă reflectată și în cadrul legal al Republicii Moldova. De altfel, în spaţiul Europei de Est, constatăm că politicile memoriei, la nivel intern şi internațional, nu servesc pe deplin procesului de reconciliere a societăților traumatizate de experiența şi memoria regimurilor totalitar-comuniste, ci sunt articulate intereselor politice curente. Fără îndoială, evaluarea trecutului sovietic are implicaţii fundamentale în promovarea valorilor democratice. Deşi crimele regimului nazist au avut un caracter instituțional şi internaţional, crimele regimului comunist mai rămân şi astăzi a fi evaluate, constituind o perspectivă de lungă durată a muncii istoricilor. Experienţele unor state postsovietice, în acest caz, par a fi mai curând locuri ale amneziei decât locuri ale memoriei. Or, un schimb sincer de opinii poate pregăti calea spre elaborarea unei memorii istorice cu mai multe trăsături comune pentru statele europene.
În ceea ce privește tematica studiilor de memorie colectivă în Moldova post-sovietică, constatăm o deschidere atât pentru istoria recentă, cât şi pentru trecut. Conturarea unor noi imagini şi atitudini ale celor care au trăit istoria ne ajută să cunoaștem şi să ne asumăm trecutul, aşa cum s-a întâmplat într-o serie de state post-totalitare. Or, memoria colectivă într-o societate democratică admite justețea şi mesajul memoriilor opuse, constituind în ansamblu o „comunitate de memorii” compatibile, deşi competitive, îndemnând la „o memorie democratică a trecuturilor traumatizante”. În acest context coroborarea rezultatelor cercetărilor realizate în arhive cu cele noi, care au fost obținute în ultimii ani prin studii de istorie orală însoțite de materiale din arhivele personale, fotografii, scrisori de epocă poate să prezinte o descriere consistentă a tuturor dimensiunilor unei lumi înregistrate fragmentar în actele oficiale vremii. Scrierile produse prin actul amintirii unor experiențe dramatice își asumă funcția simbolică de locuri comemorative, preocupate de recunoașterea publică a represaliilor comuniste și integrarea practicilor comemorative în calendarul oficial al Republicii Moldova. Un schimb de experiență în cercetarea acestui trecut între grupurile de cercetători din țări cu diverse experiențe ale procesului de desovietizare la această etapă este imperios necesară.
