Ministerul Educației și Cercetării

Guvernul Republicii Moldova
A A A

Interviul ministrului Educației, Culturii și Cercetării în Revista „Natura”: „Profesorilor mei le datorez ceea ce ştiu, pot şi vreau să fac”

- Doamnă Liliana Nicolaescu-Onofrei, în anii 2013-2015 aţi fost vice-ministră a Educaţiei. Deci cunoașteţi bine din interior activitatea în domeniul educaţiei a ministerului pe care vi s-a încredinţat, acum aproape trei luni, să-l conduceţi. La ce transformări trebuie să ne așteptăm în acest domeniu? Veţi relua proiecte din timpul pe când eraţi adjunctă la ministra Maia Sandu?

- Vom continua ceea ce am început atunci. În 2015, am elaborat documente-cadru pentru dezvoltarea curriculară, care însă au fost aprobate abia în 2017. În baza lor, la începutul lui 2019 s-a lucrat la curriculumul pentru gimnaziu și liceu, dar în foarte mare grabă. Ne vom strădui să implementăm gradual și să îmbunătăţim aceste documente pe parcursul anului școlar 2019-2020, cu participarea largă a cadrelor didactice și a părinţilor.

- Lipsa profesorilor în școli este o problemă pentru actualul Ministeral Educaţiei? Dacă da, cum aveţi de gând s-o rezolvaţi? Și ce se poate de făcut pentru a redobândi respectul faţă de simplul învăţător, ca în timpurile copilăriei Dumneavoastră, când fiecare își scotea căciula și se închina, salutând învăţătorul întâlnit chiar și pe drum?

- Pentru acest deziderat, pe lângă motivarea prin creștere de salariu, de burse sau de îndemnizaţii pentru tinerii specialiști, mai este nevoie de efort susţinut pentru o serie demăsuri importante:

Promovarea bunelor practici educaţionale, realizate de cadre didactice și instituţii;

  • Organizarea de campanii sistematice și evenimente publice pentru conștientizarea importanţei și a valorii profesiei de pedagog;
  • Identificarea și ghidarea încarieră a tinerilor cu vocaţie pedagogică;
  • Reconceptualizarea sistemuluiși a procesului de formare iniţială și continuă a pedagogilor și managerilor;
  • Instituirea și implementarea adecvată a sistemului de mentorat la trei niveluri: mentoratul pentru stagiile de practică pedagogică, mentoratul pentru tinerii specialiști (de inserţie) și mentoratul de dezvoltare profesională la locul de muncă;
  • Implementarea unui sistem motivant și transparent de evaluare a performanţei cadrelor didactice și manageriale;
  • Promovarea unui leadership educaţional mobilizator, creativ și performant. Este adevărat că aceste lucruri nu pot fi făcute peste noapte, dar ne propunem să le promovăm, inclusiv prin promovarea iniţiativelor de la firul ierbii.

Sunteţi cunoscută ca expert în domenii precum evaluarea programelor educaţionale, formarea continuă a cadrelor didactice, elaborarea manualelor și materialelor didactice… Cunoașteţi ce îi deranjează pe profesori, dar și pe elevi în manualele puse astăzi la dispoziţia școlilor?

- Manualele moderne trebuiesă fie un instrument de facilitare a învăţării, de stimulare a curiozităţii și a creativităţii, dar nu un instrument univoc și prea puţin flexibil. De aceea, ne propunem revizuirea reglementărilor cu privire la criteriile de evaluare a manualelor.

- Mai are loc formarea continuă a profesorilor? Dacă da, când, unde și cum se desfășoară ea?

- Evident că da. Există o mulţime de programe de formare, oferite atât de instituţii de stat, cât și de organizaţii neguvernamentale. Nepropunem să evaluam sistematic și cu multă atenţie calitatea acestora, astfel încât profesorii și managerii școlari să participe la programe axate pe nevoile lor concrete, și nu doar pentru acumulare de credite pentru procesul de atestare.

- După reformele efectuate de precedenta guvernare, aria de activitatea ministerului pe care îl conduceţi s-a lărgit, incluzând domeniul cercetării și cel al culturii. Oare nu consideraţi că, astfel, a fost minimalizat rolul culturii într-o societate afectată grav de incultură? Dacă, într-un fel, sunteţi și ministru al culturii, cum aveţi de gând să învioraţi viaţa culturală în Republica Moldova?

- Este adevărat, ministerul nostru este responsabil acum de tocmai cinci portofolii: educaţie, cercetare, cultură, tineret și sport. Nu cred că a fost o decizie justă această cumulare, dar, în situaţia creată, eu și echipa pe care o conduc vom face tot ce depinde de noi pentru ca, pe fiecare dintre aceste domenii, să fie susţinute schimbări calitative. Actualmente, lucrăm la modificări cu privire la modul de sprijinire a proiectelor culturale și din domeniul cinematografiei, la modul de funcţionare și de conducere a organizaţiilor teatrale, la definitivarea proiectului Legii privind protecţia monumentelor istorice etc.

- Programaţi să lărgiţi colaborarea și să lansaţi noi proiecte comune cu omologii Dumneavoastră de la București?

- Fără îndoială, asta ne propunem, lucru confirmat în cadrul recentei vizite pe care am efectuat-o la București, la care am participat împreună cu colegii din alte ministere. Atât noi, cât și omologii noștri din partea română, am exprimat interes și deschidere pentru continuarea proiectelor de colaborare existente, dar și pentru iniţierea unor activităţi noi, în domeniul schimbului de experienţă și bune practici ale comunităţilor de pe ambele maluri ale Prutului, pe toate cele cinci domenii de activitate ale ministerului.

- Recent am marcat două mari sărbători – Ziua Independenţei și Ziua Limbii Române. Și de data aceasta s-a încercat să se jongleze politic pe seama limbii pe care o vorbesc moldovenii din stânga Prutului, numind ceea ce sărbătorim la 31 august Sărbătoarea Limba Noastră. Dacă v-a revoltat acest lucru, aţi încercat să luaţi atitudine? În general, în activitatea ministerului, simţiţi anumite presiuni politice din partea partenerilor de guvernare – socialiștii?

- Deocamdată, nimeni nu a venit cu niciun fel de presiuni. Dimpotrivă, pe aspectele ce ţin de problemele aferente domeniilor noastre avem ocolaborare destul de bună cu comisia parlamentară de profil. Avem discuţii eficiente și la obiect, și sper să fie la fel în continuare. Cât despre limba română, doar politicienii iresponsabili și persoanele rău intenţionate mai pot insista să o numească altfel.

- În 2000, Uniunea Scriitorilor v-a acordat premiul pentru debut în poezie cu cartea „Sensuri s(e)par(a)te”. Mai scrieţi versuri? Și, apropo, ca ministru responsabil și de domeniul culturii, vă interesează activitatea scriitorilor, ce și cum publică ei?

- Nu, nu am mai scris versuri de atunci. Poate, cândva, voi scrie proză. Și, apropo, nu doar în calitate de ministru mă interesează ce și cum publică scriitorii, ci și în calitate de cititor care crede în importanţa lecturii pentru dezvoltarea fiecăruia dintre noi. Mă bucur când găsesc literatură bună și mi-e necaz când văd rezultatele nefaste ale grafomaniei și lipsei de talent.

- Pe site-ul ministerului pe care îl conduceţi aveţi un CV personal foarte original. În el menţionaţi că cea mai lungă călătorie aţi avut-o în 1994. Ca să ajungeţi la Palau, aţi zburat cu avionul din Chișinău, cu escale în Frankfurt, Washington,San-Francisco, Honolulu, Guam și Koror. Unde se află Palau și ce căuta o fată de 25 de ani în acest oraș aflat nu peste mări și ţări, ci peste oceane și continente?

- Palau este un protectorat al Statelor Unite ale Americii, format din patru insule locuite și vreo două sute nelocuite, în Oceanul Pacific. Am ajuns acolo în calitate de specialist în predarea limbii române și ruse pentru voluntarii americani din Corpul Păcii. Am fost rugată să împărtășesc cu colegii din ţările zonei Asia-Pacific experienţa prin care am reușit să ajutăm voluntarii americani, după 105 ore de învăţare a limbii române, să o vorbească suficient de bine pentru a putea locui și lucra în Republica Moldova.

- Aţi copilărit și aţi absolvit școala medie cu medalie de aur la Lozova, localitate de codru din raionul Strășeni, vestită prin frumuseţea ei, care este baștina unor cunoscuţi oameni de cultură și întreprinzători. Cred că mediul natural influenţează sentimentele, gândirea, dar și înfăţișarea oamenilor. Ce vă place în acest sens atunci când reveniţi la Lozova, unde, știu, și revista noastră este citită?

- Nu știu cât de mult influenţează mediul natural asupra oamenilor cu adevărat. Mai important mi se pare faptul că mediul social și oamenii care ne înconjoară influenţează asupra formării caracterului uman. De aceea, atunci când revin la Lozova, în realitate sau cu gândul, recunoștinţ amea se îndreaptă către părinţii mei, către rude, către colegii de clasă, către prieteni și, nu în ultimul rând, către profesorii mei, cărora le datorez ceea ce știu, ceea ce pot și ceea ce vreau să fac.

- Vă mulţumesc și vă dorim succese în activitate.